LU CURDARU
Da qualchi tempu a sta parti
vaju ‘nnarreri ‘nnarreri
comu lu curdaru.
Lu jornu curru curru e m’arripigghiu
poi m’arruzzuliu comu lu scravagghiu.
La sira quannu mi vajù a curcari pi truvari risettu
li pinzeri abbunnanu ‘nta l’occhiu di la menti
comu carteddi di filu ‘impirugghiatu.
S’incontranu e si scontranu comu dù cati
attaccati all‘estremità di la stissa corda
ca ‘nta lu puzzu fannu acchiana e scinni.
Poi comu pi ‘ncantu
la currula si ferma
e grazzi a Diu
cercu di pigghiari sonnu.
M’addummisciu ‘nnariu ‘nnariu
quasi comu essiri vigghianti.
Mentri li pinzeri
ca parianu arrisittati ‘nta la menti
ritornanu a trippiari
comu cunigghia a la campìa.
Da qualchi tempu a sta parti
vaju ‘nnarreri ‘nnarreri
comu lu curdaru.
Lu jornu curru curru e m’arripigghiu
poi m’arruzzuliu comu lu scravagghiu.
La sira quannu mi vajù a curcari pi truvari risettu
li pinzeri abbunnanu ‘nta l’occhiu di la menti
comu carteddi di filu ‘impirugghiatu.
S’incontranu e si scontranu comu dù cati
attaccati all‘estremità di la stissa corda
ca ‘nta lu puzzu fannu acchiana e scinni.
Poi comu pi ‘ncantu
la currula si ferma
e grazzi a Diu
cercu di pigghiari sonnu.
M’addummisciu ‘nnariu ‘nnariu
quasi comu essiri vigghianti.
Mentri li pinzeri
ca parianu arrisittati ‘nta la menti
ritornanu a trippiari
comu cunigghia a la campìa.
Nessun commento:
Posta un commento